Pentru zona Mehedințiului este important momentul în care la Cerneţi începe să funcţioneze o şcoală românească pe lângă biserica Sfânta Troiţă, baza ei fiind pusă prin cartea domnească din 2 noiembrie 1792.3

Tot la Cerneţi prin Regulamentul Organic, se înfiinţează în 1834 şcoala sătească sub denumirea de Scoala Normală. Aici au venit toţi dascăli de biserică pentru a urma cursurile de câteva luni pentru ca apoi să fie numiţi ca învăţători la şcolile săteşti. Importanţa şcolii este ilustrată şi de Heliade Rădulescu care scria ,,fără şcoală să nu aştepte nimeni, nici părinţi buni, nici fii buni, nici sluşbaşi buni şi prin urmare nici stat bine organizat şi păstorit”. Prin hotărârea autorităţilor centrale, din preoţi fiecărui sat ,, cel mai tânăr va fi dator să ţină şcoală pentru citire, scriere şi pentru lucrări de aritmetică”.

În Mehedinţi o importantă activitate în acest sens a fost dusă de arhimandritul Eufrosin Poteca, care a clădit şcoala din Buiceşti. La 14 ianuarie 1838 numărul de scoli din Mehedinţi era de 37 aflându-se pe primul loc în Ţara Românească. Pentru desfăşurarea cursurilor s-au construit localuri noi sau au fost folosite Casele de Sfat înfiinţate prin Regulamentele Organice.4

În 1845 numărul elevilor care frecventau şcolile din Cerneţi era de 128, din care 95 la Şcoala Normală şi 33 la şcolile particulare. Activitatea Scolii Normale se încheie în 1848, după ce centrul cultural se mută la Severin.

Pregătirea învăţătorilor se bucura de o mare atenţi din partea autorităţilor, candidaţii fiind recrutaţi de profesori Scolii Normale, din rândul normaliştilor, absolvenţi ai seminariilor teologice şi chiar din subofiţeri lăsaţi la vatră. Pregătirea învăţătorilor era încredinţată exclusiv Scolii Normale sau scolii preparande la nivel de plasă. Pregătirea candidaţilor şi a învăţătorilor era de circa patru luni pe an primăvara şi toamna în scolile normale. Învăţătorii trebuiau să ,, ştie a citi slobod, a scrie frumos şi desluşit, a şti pe dinafară şi cu înţelegere catehismul legii creştine, a cunoaste cântări bisericeşti, a şti aritmetica în toată întinderea cât se cere pentru trebuinţele din toate zilele ale căsniciei, a avea cunoştinţă de orânduielile ce se află descrise în cartea care li se dă la mână pentru căutarea vitelor de boală, precum şi oricare alte învăţături folositoare locuitorilor săteni”. Examenul de sfârşit al cursurilor se ţine după modelul celui de la Sfântul Sava fiind urmat de ceremonia de acordare a atestatelor.

*1 G. D. Iscru-Contributii privind învăţământul la sate în Ţara Românească până la jumătatea secolului al-XIX-lea. 2 Floarea Stancu-Contribuţii privind istoricul îvăţământului până în anul 1848 în fostul oraş Cerneţi,în revista Drobeta, Dr. Tr. Severin, 1976, p. 177-185.

*3 N. Andrei – Istoricul învăţământului în Oltenia, Eit. Scrisul Românesc, vol.I,Craiova, 1977,p. 211

*4 G. D. Iscru-op. Citata, p24 -32

Şcoala din Cerneţi a avut rezultate foarte bune, astfel din cei aproape 260 de candidaţi care s-au pregătit în primăvara anului 1842 aproape 40 au absolvit ,,eminenţă“ la învăţătură. Notarea candidaţilor avea loc de două ori pe an în iunie şi octombrie, fiind realizată pe materii sau global, notele erau de la limita admisă 3 spre1 cu eminenţă mică sau mare, existau şi calificative precum, de mijloc, bine, prea bine.5

După înfiinţarea oraşului Turnu Severin, în 1833 s-a manifestat un deosebit interes pentru construirea unei şcoli de stat. Prima şcoală trebuia construită din bani obţinuţi în urma vânzărilor locurilor de casă şi cu cherestea din pădurea Brezniţa aparţinând mănăstirii Tismana. Pentru strângerea de fonduri s-au organizat mai multe subscripţii publice în anii 1845, 1847, 1848, la care au contribuit si locuitorii satelor din jurul oraşului. La 2 septembrie 1851 s-a înfiinţat şcoala din Severin condusă de C. D. Frumuşanu. În anul 1851/1852 în cele două clase erau înscrişi 92 de elevi din care 41 fii de plugari.Licitaţia pentru construcţia şcolii a fost câştigată de Costache Roşianu. Piatra de temelie a fost pusă în mai 1858 şi a fost inaugurată în 1859.6

Printre primele şcoli din Tr. Severin, s-a înfiinţat şi Şcoala Normală în toamna anului 1877, fapt atestat prin documentul din 23 iunie 1878, prin care Consiliul comunal comunică directorului şcolii, D.I. Ştefănescu că nu aprobă ca localul liber ce se afla în faţa caselor fraţilor Polihronie, unde funcţioina Şcoala Normală cu chiriesă fie folosit pentru grădină cu diferite plantaţii şi flori.

După o întrerupere de câteva decenii în anul 1912 Şcoala normală şi-a reluat activitatea sub denumirea de ,, Domnul Tudor”, sub conducerea profesorului Gr. Borgovan şi a fiinţat până în anul 1930. În paralel în Severin a existat şi o şcoală normală de fete, care a funcţionat tot până în anul 1930.7

Revenirea la învățământul pedagogic s-a realizat după al doilea război mondial, când în baza deciziei nr. 1010 din 13 septembrie 1949 a Consiliului de Miniştri, la Tr. Severin se înfiinţa Şcoala pedagogică de băieţi şi Şcoala pedagogică de educatoare. În primul an de funcţionare Şcoala pedagogică de băieţi şi-a desfăşurat activitatea într-un local impropiu în care funcţionau câteva clase ale Şcoli elementare nr. 1, după care s-a mutat în str. Antonini nr. 2, unde era localul propriu-zis şi cantina şi în str. Egalităţii nr. 21 unde erau atelierul de lucrări practice şi trei dormitoare.

Şcoala pedagogică de educatoare, a avot sediu în imobilul din str. Egalităţii nr. 48, apoi fiind mutat în imobilul Boboiceanu. Ambele şcoli s-au lovit de numeroase probleme materiale precum, lpsa manualelor, a materialelor didactice şi a unor dotări.

La sfârşitul anului şcolar 1953/1954, Şcoala pedagogică de băieţi îşi încetează activitatea, în locul

său înfiinţând-se şcoala Medie nr. 2.8

Reforma învăţământului realizată de regimul comunist, punea accentul pe învăţământul de masă, acest lucru a determinat cresterea necesarului de cadre didactic mai ales pentru învăţământul primar.

Datorită acestei necesităţi, se hotărăşte prin decizia nr.420/1967 înfiinţarea Liceului Pedagogic începând cu 1 septembrie 19679. Hotărârea Comitetului Executiv al Sfatului popular regional Tr. Severin, preciza :

*5 G. D. Iscru- op. Citată, p. 60 -76.

*6 Mite Măneanu –Contribuţii privind învăţământul public 1851 – 1860, Şcoala Mehedinţului, 1976, p. 42 – 45.

*7 Ion Palaşcă – Din istoria învăţământului pedagogic mehedinţean, în revista Porţile Luminii, Nr. 2, 1994.

*8 Nicolae Chipurici, Tudor Răţoi, Ţndrumător în Arhivele Statului Mehedinţi, Bucureşti, 1993, 173-178.

*9 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Mehedinţi, fond,Liceul Pedagogic, ds.80/1970, f.242.

,, Având în vedere Decretul 2/1966, prin care s-au înfiinţat licee de specialitate pentru pregătirea cadrelor medii de specialitate necesare economiei şi culturii începând cu anul şcolar 1966/1967- 1 septembrie 1967, acestea vor funcţiona ca unităţi bugetare în localuri puse la dispoziţie de către Sfaturile Populare pe raza administrativă a acestora.

Decizie :

Art. 1. Se înfiinţează Liceul Pedagogic de Educatoare cu data de 1 septembrie 1967, funcţionând

în localul din strada Decebal nr. 49, Tr. Severin.”10

Primele clase ale liceului au provenit din transferul a doua clase de la Liceul Pedagogic din Craiova, acest lucru este evidenţiat prin faptul că la 28 septembrie 1967, între Liceul pedagogic de învăţători din Craiova reprezentat de directorul Popa Ion şi Liceul pedagogic de educatoare din T. Severin reprezentat de secretarul şef Tatu Angela, s-a încheiat procesul verbal de predare a arhivei liceului din Craiova după ce acesta a fost transferat la T. Severin în anul şcolar 1967-1968, conform Ordinului Nr. 78236/1967.11

La conducerea liceului este numită prin decizia 268/1967, Crăciunescu Cornelia cu delegaţie la

Liceul pedagogic de educatoare din T. Severin, cu începere de la 1 septembrie 1967.12

Această instituţie de învăţământ s-a lovit de problemele inerente unui început, în special din lipsa unui sediu propriu precum şi a internatului şi celorlalte utilităţi. Iniţial până la construirea propiului local activitatea didactică s-a desfăşurat în cadrul Liceului nr.3, din str. Decebal nr. 49, având 6 clase şi 234 eleve, iar internatul s-a instalat în localul Liceului nr.113.

Cu timpul activitatea liceului a căpătat tot mai multă consistenţă, realizând o pregătire didactică foarte eficientă şi obţinând rezultate deosebite la diferite concursuri scolare judeţene şi naţionale.

În anul şcolar 1969/1970 Liceul s-a mutat în strada Crişan, nr. 48 unde erau asigurate toate condiţiile desfăşurării normale a procesului instructiv educativ. În primii ani de activitate a existat un singur profil, cel de educatoare, la care s-a adăugat începând din anul şcolar 1969/1970 şi profilul de învăţători.

Începând cu anul şcolar 1974/1975 Liceul şi-a format o şcolă de aplicaţie proprie cu clasele I – IV,

pentru buna desfăşurare a practicii pedagogice.14

Aceste profile s-au menţinut până în anul şcolar 1981/1982 când Liceul a devenit Industrial energetic, după ce în mod treptat profilurile de educatoare şi învăţători au fost înlocuite, numindu-se Liceul Industrial nr. 615. Această situaţie a determinat schimbarea totală a necesităţilor educative, introducându-se profilele, energetic şi mecanico-energetic.

După revoluţia din 1989, în condiţiile revalorizării sistemului de învăţământ s-a revenit la profilul pedagogic.

Astfel prin adresa nr. 335/6 martie 1990, către Inspectoratul Şcolar Mehedinţi, în baza aprobării Inspectoratului Şcolar din 24.02.1990, M.E.E. din 27.02.1990 şi M.Î. din 28.02.1990 cu nr. 9690, se solicită

*10 Ibidem, ds 80/1970, f. 248.

*11 Ibidem, ds. 12/1967-1968, f.402.

*12 Ibidem, ds. 12/1967-1968, f. 75.

*13 Ibidem, ds. 27/1968, f.98.

*14 Ion Palaşcă – Din istoria învăţământului pedagogic mehedinţean, în revista Porţile Luminii, Nr. 2, 1994.

*15 N. Chipurici, op. cit., p.179.

întocmirea protocolului de trecere a Liceului Industrial nr. 6 din subordinea IE. P. F. în subordinea inspectoratului Şcolar sub denumirea de Liceul Pedagogic, începând cu 1 iulie 1990 cu toate anexele care implică acest protocol.16

Începând cu 1 septembrie 1990, denumirea Liceului a fost de Şcoala Normală ,, Ştefan Odobleja”17, păstrată până la 1 septembrie 1997 când a luat denumirea de Liceul Pedagogic ,,Ştefan Odobleja”, devenit începând cu anul școlar 2011- 2012 Colegiul Național Pedagogic ,,Ştefan Odobleja”.

În perioada de continuitate din anul 1969 până în prezent, un important rol l - au avut directorii care au coordonat activitatea acestei instituții, după cum urmează.

Acest aricol este preluat din Monografia Liceului Pedagogic, realizată de profesorii Calonfirescu George și Palașcă Ion, cu sprijinul Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Mehedinţi, a departamentului secretariat și directorilor liceului, fapt pentru care le adresăm mulțumiri.